Eu...

Eu...

duminică, 4 septembrie 2011

Introducere








Comunique



La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamintul...
Si a zis Dumnezeu : 'Sa fie lumina!' Si a fost lumina.”

Facerea – Intiia Carte a lui Moise Cap.1 , rindul 1 si 3




Din negura timpurilor ,din zorii omenirii ,o intrebare asteapta RASPUNSUL :
cine suntem ,noi ,oamenii, suntem creatie a lui Dumnezeu sau pur si simplu ne-am dezvoltat dintr-o supa primara incalzita la focul universului? Foarte multi cercetatori au dus tot mai mult inapoi momentul aparitiei omului pe pamint ,sau mai precis a urmelor lasate de acesta prin trecerea epocilor cu nume exotice.
Exista o lupta surda intre cele doua mari conceptii referitoare la aparitia vietii pe pamint ,intre conceptia Creatiei ,ca rod al dorintei lui Dumnezeu de a popula pamintul si conceptia evolutionista bazata pe teoria primordiala a lui Darwin care aduce rima ca stramos comun al marilor genii ale omenirii.Toata lumea stiintifica a cazut de acord cu faptul ca semnele constiintei de sine ale oamenilor vin din urma cu aproximativ 60.000 de ani ,odata cu aparitia vestitului “homo sapiens” ,omul inzestrat cu ratiune si constiinta de sine.
Mergind pe linia conceptiei Creatiei ,ca semn al lucrarii lui Dumnezeu, vedem omul in centrul unui univers pamintean , om a carui existenta in decursul timpului se situeaza intre reperele indeplinirii rinduielilor impuse de Creator.Omul a fost desemnat de Dumnezeu sa se inmulteasca si sa stapineasca pamintul, a fost desemnat sa-I respecte legile si poruncile ,sa se supuna dogmelor impuse de EL.Si totusi cum s-a putut ca omul ,care nu era nici cea mai puternica fiinta de pe pamint si nici cea mai rationala pina la momentul aparitiei constiintei de sine sa “stapineasca” pamintul? Ce-l deosebea de toate celelalte fiinte? Raspunsul ,se pare ca sta in abilitatea omului de a COMUNICA.
De ce este comunicarea atit de importanta? De ce oamenii comunica diferit fata de celelalte fiinte ,fapt care i-a facut sa devina specia dominanta pe pamint                                  Esenta comunicarii ,intre fiintele vii ,se pare ca rezida in caracteristica acesteia de a fi o modalitate de relationare cu mediul inconjurator ,cit si intre “comunicanti”.In functie de specie ,comunicarea se face in nenumarate feluri ,plecind de la semnale chimice si electrice ,generate de diverse “intimplari” ,care anunta o stare de moment si pina la elemente de limbaj ,ca mijloc sugestiv de transmitere a unor stari celorlalti membrii ai speciei ca raspuns la stimulii mediului exterior.Termenul de “comunicanti” l-am definit ca fiind membrii unui grup (specii) care pe baza unui limbaj i-si transmit intre ei senzatii si informatii in urma relationarii atit cu mediul inconjurator cit si intre ei. Limbajul ,ca notiune generala poata fi definit ca un ansamblu de semne ,fizice si vizuale (miscari) ,sonore sau olfactive care in procesul de relationare cu mediul inconjurator transmite un mesaj lesne de inteles intre doi sau mai multi “comunicanti”. Pentru a fi inteles ,un limbaj trebuie sa se bazeze pe niste conventii care sa stabileasca modul concret in care se va transmite informatia celorlati comunicanti ,precum si pe un set reguli stricte care sa permita interpretarea stricta si nealterata a informatiei transmise intre comunicantii unui grup. Fiintele umane ,au fost inzestrate cu caracteristici deosebite fata de celelalte fiinte de pe pamint , cea ce le permite sa aiba abilitati superioare de comunicare fata de celelalte specii de pe pamint.Astfel ,functiile creierului ,impartirea “sarcinilor “ intre lobii acestuia, capacitatea oamenilor de a reda intr-un mod unic de complex a sunetelor au facut ca acestia sa devina specia dominanta pe pamint.
Dupa cum spuneam mai devreme ,lumea stiintifica a cazut de acord cu faptul ca ,acum aproximativ 60.000 de ani a aparut “homo sapiens” ,omul rational ,omul constient.Trecerea de la “lumea cavernelor” la societatea primitiva s-a facut punindu-se bazele comunicarii.Oamenii primitivi aveau nevoie de reguli ,aveau nevoie permanenta de indrumare in desfasurarea vietii lor cotidiene.Era nevoie de seturi de reguli care sa poata guverna viata oamenilor si care sa permita aparitia organizarii lor in structuri sociale.Mijlocul de comunicare cel mai accesibil a fost limbajul.Limbajul criptic , “scris” pentru cei initiati si limbajul “vorbit” pentru marea masa a oamenilor ,a celor ce constituiau celulele societatii.Astfel in cadrul primelor forme de comunicare putem remarca ,setul de reguli privind lucrul pamintului.Cum sa se lucreze pamintul ,cu ce mijloace ,cind?.Alte seturi de reguli se refereau la organizarea sociala ,cum este bine sa se alature oamenii in grupuri avind in vedere diferite scopuri: alcatuirea de comunitati ,perpetuarea speciei , elaborarea de noi reguli de viata.Nu putem decit banui ca atit oamenii ” constienti “ cit si oamenii dinaintea lor ,oamenii cavernelor ,respectau aceleasi seturi de reguli primare ,modul lor de comunicare fiind ,insa ,diferit.Plecind de la ideea ca in mod universal ,comunicarea inseamna interrelationarea cu mediul exterior ,am cautat modele universale de limbaj ,de mod de comunicare ,de la care mai apoi , prin aparitia constiintei umane sa se fi ajuns la cea ce inseamna astazi limbaj de comunicare.
In mod natural ,am incercat sa analizam modurile de comunicare ,plecind de la fiintele cele mai simple,intrucit am considerat ca trebuie sa gasim in primul rind elementele
comune ale tuturor fiintelor de pe pamint.Prima data ne-am intrebat daca nu cumva o cale comuna in viata tuturor fiintelor (si nu numai) o reprezinta compozitia chimica universala ,alcatuirea din carbon ,hidrogen si oxigen . Am considerat aceste elemente ca indispensabile oricarei fiinte de pe pamint indiferent de complexitatea ei.Am incercat sa observam multitudinea de forme in care se afla aceste elemente si am cautat astfel elemente de limbaj primordial ,comun care sa fi permis alcatuirea si transmiterea “seturilor de reguli” atit de necesare existentei vietii ,in general ,pe pamint.Nu am gasit o astfel de legatura ,cel putin din modestele noastre cercetari nerezultind o legatura intre universalitatea prezentei unor elemente in structura organismelor vii si capacitatea lor de a comunica.Luind aminte la cercetarile efectuate de foarte multi inaintasi ,am ajuns la concluzia ca nu este deloc lipsit de interes sa ne ocupam de cele doua structuri chimice ,prezente la toate organismele vii , si anume la ADN (acidul dezoxinucleic ) si ARN (acidul ribonucleic) . Ambele structuri contin informatii atit comune ,chiar universale ,cit si informatii specifice unor anume organisme ,cea ce duce la diferentierea lor.ADN ul contine informatii complexe despre cum sa arate si ce sa faca un anumit organism viu.ARN ul contine informatii despre cum sa faca un organism viu cea ce este inscris in ADN . Ambele structuri au o forma de spirala intretesuta ,o spirala multidimensionala ,cea ce ne duce cu gindul la infinitate.Ambele structuri pot fi modificate ,in anumite conditii in timpul existentei lor.Nu in ultimul rind ,ambele structuri contin si transmit informatii.In ele se afla limbajul primordial.
In constiinta colectiva se afla foarte multe amintiri”atavice” ale acestui limbaj primordial ,amintiri care s-au concretizat in scrieri , religii ,conceptii filozofoce sau teorii stiintifice.Inainte de a intra in detailierea acestora ,am dori sa facem citeva comentarii pe baza unor studii care incearca sa explice comunicarea ca mijloc de transmitere a informatiei.In primul rind trebuie sa studiem citeva modele de transmitere a informatiei.Dar cum definim un model in sensul celor pe care le analizam in prezenta lucrare? Profesorul C.David Mortensen, in lucrarea sa “Comunication: The Study of Human Comunication “ (New York , McGraw-Hill Book Co. 1972) defineste modelul (de comunicare) astfel: “ In sensul larg modelul reprezinta reprezentarea sistematica a unui obiect sau eveniment intr-o forma ideala si abstracta.Modelele sunt ,intr-un fel ,arbitrare prin insasi natura lor.Actiunea de abstractizare elimina detalii bine definite pentru a se putea concentra pe factori esentiali...Modelele sunt metafore ,ele ne dau posibilitatea sa vedem lucrurile in legatura unul cu altul.”
Comunicarea ,ca modalitate de interactionare a unui individ cu mediul inconjurator ,cit si a indivizilor intre ei ,a fost studiata de foarte multi oameni de stiinta ,toti cautind sa gaseasca un model cu un grad cit mai inalt de universalitate ,aplicabil modalitatilor de comunicare.