In continuare vom prezenta si explica sumar citeva dintre cele mai cunoscute modele de comunicare ,intr-o ordine relativ cronologica,fara a avea pretentia ca aceasta prezentare este una completa.
Modelul de comunicatie a lui Aristotel ( filozof grec ,a trait intre 384 si 322 i.c.,elev a lui Platon si profesor a lui Alexandru cel Mare) a fost studiat de catre Ehninger,Monroe si Gronbeck in lucrarea “Definitia retoricii dupa Aristotel”.Punctul de pornire al elaborarii acestui model este definitia data de Aristotel in opera sa “ Retorica” si anume “ retorica este capacitatea de a observa in fiecare situatie data toate sensurile posibile ale unei persuasiuni.”
Dupa cum se poate vedea in schema de mai jos ,modelul lui Aristotel este unilateral ,el prezentind comunicarea doar din sensul celui care transmite.Astfel “un vorbitor”(A Speaker) descopera printr-un proces psihic cognitiv emotional (pathos) si rational (logos) filtrat prin sistemul de valori etice proprii (ethos) si validat prin convingere (pistis) elemente ,experiente pe care le aranjeaza in urma unei strategii proprii intr-o anumita forma ,pe care apoi le imbraca in cuvinte care sa exprime in modul cel mai convingator ideile ce trebuiesc transmise pe care le expune intr-o insiruire logica sicoerenta unui auditoriu ,in a carui memorie trebuie sa se intipareasca.Acest model de comunicare ,bazat pe vorbitor ,a fost perfectionat de catre Quintilian ( cca. 35 – 95 d.c.) care prin a sa “ Institutio Oratoria “ a pus bazele scolii de oratorie ,a carei scop era dobindirea statutului de “bun vorbitor” ,de orator.Astazi ,cind ne gindim la o persoana ca este un bun orator ,avem in minte reprezentarea puterii sale de convingere ,a capacitatii sale de a face ca ideile ,mesajul transmis sa se intipareasca in memoria auditoriului. Cercetatorul Lloyd Bitzer ,in a sa “The Rethorical Situation” (Winter 1968) a definit, colateral unui model de comunicare, “situatia retorica” (rethorical situation) ca ” un complex de persoane ,evenimente ,obiecte si relatii ,prezentind niste convingeri actuale sau potentiale, convingeri care pot fi inlaturate total sau partial daca discursul , introdus in situatie, poate sa constringa decizia sau actiunea umana ca sa aduca modificari semnificative respectivelor convingeri” Prin acest enunt ,Bitzer completeaza teoria modelelor de comunicare prin introducerea persuasiunii ca mijloc de reusita a comunicarii.In completarea analizei despre conceptia lui Aristotel despre comunicare, Kinneavy gaseste un model de comunicare plecind de la analiza descrierii facuta de Aristotel “convingerii” (pistis). Astfel , logos este inerent mesajului in sine , pathos este
inerent auditoriului iar ethos este inerent vorbitorului.Paralela facuta de Kinneavy ,materializata de “triunghiul Kinneavy”, cu modelul lui Arisotel, foloseste credinta crestina ,probabil pentru a realiza un mai mare impact asupra destinatarilor mesajului sau.Explicatia acestui fapt rezida si din definitia scopului unui discurs si anume “ efectul spre care un discurs este orientat de a-l obtine in media (numarului s.n.) auditoriului sau cititorilor pentru care este destinat” ( James E. Kinneavy : The Basic Aims Of Discourse College Composition and Communication 20.5 december 1969).Astfel ,pentru a-si argumenta propria teorie ,Kinneavy sugereaza ca ,in triunghiul sau termenii au si semnificatii moderne ,abstracte , astfel vorbitorul ,poate fi si scriitor si este considerat
encoder (sistem de criptare).Ascultatorul sau cititorul este considerat ca decoder ( sistem de decriptare) iar produsul lingvistic produs de vorbitor sau scriitor este considerat mesaj
Realitatea este considerata ca a fi acea parte a mediului inconjurator la care se refera produsul lingvistic (mesajul).Deoarece consideram ca teoria dicursului a lui Kinneavy contine elemente importante care ne vor sprijini in continuare sa deslusim secretele comunicarii, prezentam in continuare cele patru tipuri de discursuri care corespund triunghiului sau de comunicare. Astfel exista
- Discursul referential care este bazat pe espunerea unui subiect concret ,are ca si caracteristica faptul ca este de tipul “sa vorbim despre...” si are trei forme : exploratoriu,informativ si stiintific.
- Discursul persuasiv sau oratoric care are ca scop generarea unei anumite reactii din partea auditoriului sau cititorilor si are ca fundament solicitarea unei reactii din partea auditoriului sau cititorilor sai.-Discursul expresiv in care vorbitorul sau scriitorul i-si prezinta sentimenteleemotiile ,aspiratiile ,propria sa individualitate.Acest discurs este dominat de catre vorbitor.- Discursul literar ,care este orientat spre produsul in sine ,si atrage atentia prin limbaj si prin forma sa .Din cele de mai sus rezulta clar parerea lui Kinneavy ca rolul discursului este de a constringe auditoriul.Dupa cum s-a vazut pina acum ,comunicarea a fost si este si in prezent un domeniu de larg interes atit pentru cercetatori cit si pentru oamenii de rind (si nu numai).Comunicarea este perceputa de catre oameni in doua sensuri majore:
- transmiterea de mesaje intre comunicanti ca raspuns la stimuli ai mediului inconjurator sau asa zisa comunicare informationala si,
- Transmiterea in mod persuasiv de mesaje ce reprezinta un punct de vedere asupra unor evenimente sau stari de lucruri si care solicita o anumita conduita din partea auditoriului tinta sau asa zisa comunicare de influenta (persuasivaFata de zorii omenirii, comunicarea imbraca astazi mult mai multe forme si foloseste foarte multe mijloace tehnologice si de alta natura pentru a se realiza.Pentru a facilita dezvoltarea comunicarii intre oameni sau chiar intre fiinte , lumea stiintifica a cautat modele adecvate stadiului actual de dezvoltare a societatii.Deoarece electricitatea este considerata ca fiind motorul dezvoltarii sociale in ultimele doua secole studiile s-au bazat pe dezvoltarea modelelor comunicationale care sa tina cont de toate formele in care electricitatea se poate manifesta in mod direct sau indirect ca vector al transmiterii informatiei.Astfel unul dintre cele mai cunoscute modele de comunicare ,tehnicist si am curajul sa o afirm ,agnostic din punct de vedere al transmiterii informatiilor este
“ Modelul matematic Shanon – Weaver “ publicat pentru prima data in 1949.
Acest model este unul liniar si a fost conceput pentru a fi baza unor cercetari de imbunatatire a comunicatiilor la distanta prin transmiterea de semnale electrice ,respectiv prin liniile telefonice.Acest model ,considerat de capatii in perioada contemporana are ca merit principal faptul ca introduce in discutie pentru prima data problema factorilor perturbatori care pot distorsiona mesajul transmis. Facind o paralela cu modelul lui Aristotel enuntat de Ehninger ,Gronbeck si Monroe precum si cu varianta “triunghiului lui Kinneavy” vedem ca in principiu se folosesc aceeiasi termeni ,in plus aparind noile notiuni de canal ,zgomot , redundanta,entropie ,capacitatea canalului de a transmite informatii.In aparenta acest model matematic apare ca pur teoretic ,deoarece are ca scadere majora faptul ca nu discerne in transmiterea informatiei ,informatiile fara sens avind aceeasi valoare si prioritate ca si cele incarcate de multe sensuri,valoroase.la aceasta critica citam ca relevant raspunsul lui Claude Shannon : “ consider ca, probabil ,cuvintul 'informatie' produce mai multe necazuri ...decit merita ,dar prin exceptie , este
greu de gasit un alt cuvint care sa fie cit de cit pe aproape ca sens.Trebuie sa fie foarte solid intiparit in minte faptul ca (informatia) este doar unitatea de masura care exprima dificultatea transmiterii unei secvente de informatie produsa de o sursa oarecare de informatii.” ( Theodore Roszak – The Cult of Information, The Folklore of Computers and The True Art of Thinking , New York , Pantheon Book 1986)Meritul major al acestui model matematic ,in teoria comunicatiei este ,in opinia noastra ,ca face trecerea de la teoria informatiei la aplicarea ei in teoria cibernetica si implicit in stiinta calculatoarelor.Aceste aspecte vor fi prezentate de altfel mai tirziu in aceasta lucrare.Ilustrarea celor de mai inainte este o alta definitie a informatiei ,foarte abstracta ,si care spune ca “ informatia este masura nesigurantei sau entropia intr-o anumita situatie “ ( Stephen W. Littlejohn – Theories of Human Comunication , Second
Ed. Belmont ,California, Wadsworth 1983 ).Modelul Matematic Shannon – Weaver a pus bazele tuturor modelelor si teoriilor referitoare la comunicare care au aparut dupa aceea.Un alt model asupra caruia dorim sa atragem atentia in aceasta lucrare este considerat ca cel mai simplu si mai influent model care are in centru mesajul ,si care deriva din modelul Shannon-Weaver, este “modelul de comunicatie Berlo”.Acest model este o variatiune cu un grad de explicitare ridicat care insa nu lamureste complexitatea limbajului ,a “codului” cu ajutorul caruia este transmis mesajul.
Una dintre teoriile asa zis evolutioniste referitoare la limbaj ,face analogia limbajului animal cu cel uman ,considerind ca limbajul animal este acel nivel inferior de comunicare de la care s-a dezvoltat prin evolutie, limbajul uman.Acest curent teoretic, pur mecanicist ,merge pe principiul analogiei mecanice a sunetelor si gesturilor fara a discerne insa gesturile imitative si repetitive ale animalelor de cele izvorite din procesul psihic de gindire pe care creierul uman il desfasoara cu ocazia comunicarii.Intr-adevar ,Berlo ,in modelul sau ,detaileaza cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca elementele modelului , astfel sursa unui mesaj trebuind sa aiba abilitatile de comunicare ,atitudinea ,bagajul de cunostinte ,apartenenta la un sistem social si apartenenta la o cultura.Mesajul in sine este abordat ca un agregat compus din continutul ideatic ,elementele constitutive, structura, codul dupa care este criptat si tratamentul la care este supus in vederea “impachetarii” tuturor aceste elemente in vederea transmiterii mesajului.Canalul de transmisie al mesajului este considerat unul sau mai multe dintre cele cinci simturi pe care oameni le au , auzul ,vazul ,pipaitul ,mirosul si gustul.Receptorul mesajului se considera ca trebuie sa aiba aceleasi calitati ca si sursa ,acest lucru fiind necesar interpretarii (decriptarii) corecte a mesajului transmis.
.
.
